ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE

 

 Aura Horhocea Creițaru

Motto:

Trăim într-o societate a cunoaşterii -

Învaţă şi învaţă-i pe ceilalţi! 

 

ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE

„EDUCAŢIA NOUĂ”  - „Şcolile noi” - „Secolul copilului”

Şcoala FREINET

 

„Dacă un negustor s-ar apuca de afaceri fără a poseda nici o cunoştinţă de aritmetică şi contabilitate am exclama că este o nebunie şi am aştepta consecinţe dezastruoase. Sau dacă, înainte de a studia anatomia, un om s-ar apuca de chirurgie, ne-am minuna de curajul lui şi i-am deplânge pe pacienţi.”

Herbert Spencer,

Eseuri despre educaţie:

„Şcolile noi” este o concepţie asupra educaţiei diferită fundamental de şcoala tradiţională din sec. XIX-lea. „Şcolile noi”, tip internat, au constituit o reacţie puternică la adresa „şcolii tradiţionale”. Şcolile utilizau procedee didactice mai atractive bazate pe cerinţele copilului, eliminând atitudinea pasivă a elevului: permiteau copilului să vină mai mult în contact cu natura, să fie spontan, le ofereau copiilor condiţii pentru alternarea muncii intelectuale cu munca manuală. Relaţiile educatorilor cu copilul erau de tip familial.

Principii (v. „EDUCAŢIA NOUĂ”)

·         activitatea practică ca sursă a cunoaşterii,

·         libertatea de manifestare a copilului – condiţie a educaţiei,

·         satisfacerea trebuinţelor,

·         respectarea interesului copilului

Reprezentanţi (contribuţii teoretice): Dewey, Montessori, Claparède, Decroly

Ø  Dewey (1859-1952) - conceptul Şcoli de mâine – o prezenţă vie în viaţa şcolii americane timp de şapte decenii (a trăit 93 de ani) introduce conceptul de experienţă rezultat al interacţiunii organismului cu natura, având copilul în centru, în jurul căruia se învârt mijloacele de educaţie, precum planetele în jurul soarelui.

Ø  Maria Montessori (1870-1952) – conceptul Libertatea ca metodă de educaţie (numai astfel copilul nu imită, absoarbe ceea ce îi este necesar şi se manifestă spontan) - a reuşit să creeze un adevărat curent - Şcoala Montessori –  ce s-a răspândit cu rapiditate în întreaga lume. La reuşită au contribuit foarte mult condiţiile specifice epocii în care şi-a elaborat sistemul: antrenarea femeii în viaţa economică şi socială şi mişcarea feministă, organizarea grădiniţelor de copii. Metoda peda­gogiei ştiinţifice prevedea cunoaşterea şi dezvoltarea copilului prin manifestările lui libere într-un mediu organizat.

Ø   Edouard Claparède (1873-1940) – conceptul Şcoala pe măsură şi Teoria educaţiei funcţionale având în centru noţiunea de nevoie ce dezvoltă interesul ca reacţie - propune instrucţia la nivel mediu de dezvoltare a clasei (clase omogene, clase mobile pe obiecte de învăţământ), sistemul opţiunilor

 „Secolul copilului”, sec. XX. O entuziastă luptătoare pentru drepturile femeii – Ellen Key (Suedia) pledează pentru o nouă atitudine faţă de copil în cartea emblematică menţionată (1900). Concepţia „secolul copilului” a avut un larg ecou în mişcarea pedagogică a vremii, stimulând manifestarea educaţională împotriva tendinţei de socializare excesivă a copilului şi oferind în contrapondere respectarea libertăţii copilului dar şi ocrotirea faţă de influenţe dăunătoare.

 „EDUCAŢIA NOUĂ” - Doctrina pedagogică netradiţionalistă, cuprinzând concepţia „Şcolile noi” şi dezvoltarea metodelor şi tehnicilor acesteia – al doilea val, conform căreia instituţiile de învăţământ promovau o şcoală activă axată pe copil, pe trebuinţele lui specifice, pe educarea capacităţii de cooperare.

Principii fundamentale:

Ø  Activitatea practică – sursă a cunoaşterii (J. Dewey)

Ø  Libertatea de manifestare a copilului – condiţie fundamentală a educaţiei (M.Montessori)

Ø  Satisfacerea trebuinţelor – temei al unei „educaţii funcţionale” (Ed. Claparède)

Ø  Interesul copilului – criteriu de bază în organizarea conţinutului şi desfăşurarea instrucţiei (O. Decroly)

Primul congres internaţional al „Educaţiei noi” a avut loc în 1921, iar al II-lea în 1024 la care au participat reprezentanţi şi adepţi ai primului val şi reprezentanţi şi practicieni ai celui de al II-lea val. Amintim pe Roger Cousinet şi Célestin Freinet. În 1925 ia fiinţă Biroul Internaţional al Educaţiei, iar în 1932 sunt adoptate principiile fundamentale ale Educaţiei noi.

Principii adoptate:

Ø  Educaţia să dezvolte spiritul ştiinţific al copilului şi să-l pregătească pentru realitate şi viaţă

Ø  Educaţia să răspundă exigenţelor intelectuale şi afective ale copilului şi nevoii acestuia de a se exprima liber

Ø  Educaţia să-l pregătească şi să-l ajute pe copil să se adapteze la condiţiile socio-culturale prin libera iniţiativă

Ø  Educaţia să favorizeze colaborarea copiilor

Ø  Educaţia să-l formeze pe copil pentru aprecierea propriei moşteniri naţionale la care să adauge contribuţia oricărei naţiuni din civilizaţia modernă

 

Célestin Freinet (1896 – 1966)

Date biobibliografice

S-a născut într-o familie modestă de ţărani. Urmează cursurile Ecole Normale din Nisa pe care le absolvă în 1915. Pleacă pe front în Primul război mondial şi este rănit grav. Se reîntoarce şi lucrează ca institutor (1920). Termină cursurile Facultăţii de litere (1923). Foloseşte textul imprimat ca mijloc pedagogic de exprimare (1926). Organizează mai multe congrese internaţionale pentru difuzarea ideilor sale pedagogice. Deschide o şcoală la Vence (1935). Devine un militant activ în Rezistenţa franceză.

Lucrări: Educaţia muncii (1946), Pagini ale părinţilor (1949), Eseuri de psihologie sensibilă aplicată în educaţie (1950), Formarea copiilor şi tineretului (1960).

Concepţie pedagogică

Freinet este reprezentant al educaţiei noi ce introduce ca principiu fundamental realizarea instrucţiei prin activitatea independentă.

După Freinet, procesul vital este posibil datorită prezenţei unui potenţial maxim de viaţă la nivelul fiecărei fiinţe care acţionează ca germen şi însufleţeşte fiinţa cu un elan invincibil, propulsând-o în sensul creşterii, perfecţionării în scopul acţiunii şi stăpânirii mediului înconjurător.

Integrarea fiinţei într-un ambient propice este premiza dezvoltării sale armonioase.

Primele nevoi, cele alimentare şi de securitate, urcând continuu spre nevoi de ordin superior, prin specificul curiozităţii sale profunde. (v. Piramida Maslow).

 

                META                                 

                                                                                                          - dezvoltare personală, religie

                Autorealizare                                                       5             

                                                                                              - recunoaşterea realizărilor

Recunoaştere                                                       4              - rezultatele obţinute

                                                                              3              - munca în sine

Apartenenţa la grup                                                           - politica generală a şcolii

                                                                                              - modalităţi de supervizare şi control

Siguranţa                                                             2              - condiţii de muncă şi siguranţa muncii

- relaţiile personale, securitatea personală

Nevoi fiziologice                                              1          - hrana /salariul

                                                                            

Repere în pedagogia Freinet:

Ø       manifestare liberă şi spontană a copiilor

Ø       individualizare a învăţării şi autoeducare

Ø       introducerea tehnicii imprimeriei care vizează

o   instruire generală

o            exprimarea prin intermediul textelor şi al desenelor

o   formarea deprinderilor şi comportamentelor

Ø       folosirea fişelor compuse de elevi şi construirea de „cărţi” din aceste fişe

Ø       cursuri pentru educatorii care îmbrăţişează pedagogia Freinet

Ø       tehnica corespondenţei între şcoli

Ø       fişierul şcolar

Ø       cooperative şcolare

Ø       studiul mediului local

Ø       grădina şi atelierul şcolar

Ø       proiecţiile de filme, discurile, radioul şi televiziunea

 

Toate tehnicile şi mijloacele introduse de Freinet în practica instructiv educativă au modificat raportul tradiţional dintre profesor şi elev.

 Consecinţe asupra copilului:

Ø  copilul devine preponderent autonom

Ø  copilul  ia cunoştinţă de propriile resurse şi limite

Consecinţe asupra educatorului:

Ø  participă efectiv

Ø  deschidere, comunicare

Ø  experimentează direct noile metode (renunţând la „reţetele” ştiute, uzate)

Ø  inovează

Consecinţe asupra comportamentului individual şi climatului clasei:

Ø  colaborare, solidaritate, spirit de echipă

Ø  încredere, înţelegere

Ø  disponibilitate, angajare la efort

Ø  independenţă, individualitate

Ø  empatie

Ø  manifestare deplină a personalităţii

Freinet consideră că şcoala este un şantier şi nu un templu, un loc al experimentului bazat pe resurse. Şcoala Freinet se derulează în laboratoare şi nu în săli de clasă. Aici se editează experienţe de bază ce rezonează cu mediul socio-cultural al grupei de elevi.

Rolul cel mai important în didactica sa îl deţine tehnica utilizării textului liber şi al imprimeriei, deoarece dă libertate de alegere, exprimare şi intercomunicare copiilor. Numai textele selectate prin votul copiilor sunt tipărite şi expediate către şcolile colaboratoare. Tot copiii sunt cei care aduc optimizări, corecturi etc. acestuia. Aşa sunt abordate subiecte legate de limbă, ortografie, ortoepie, stilistică, sintactică, apoi noţiuni declinare, conjugare etc. Corespondenţa între copiii diferitelor şcoli mijloceşte schimbul de opinii, idei, obiceiuri, tradiţii.

 Aplicaţie pentru cursanți

Î1: Consideraţi întemeiată critica la adresa învăţământului tradiţional? De ce?

Î2: Adaptaţi ideea avansată de Freinet a tehnicii imprimeriei în şcoală la specificul disciplinei pe care o predaţi?

Bibliografie

Cucoş, Constantin – 2001, Istoria Pedagogiei, Polirom, Iaşi

Spencer, Herbert – 1973, Eseuri despre educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Stanciu, I.Gh. - 1975,  Curs de istoria pedagogiei, Universitatea din Bucureşti

Stanciu, I.Gh. - 1983, Şcoala şi Pedagogia în secolul XX, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti

Negreţ, Ion – 2001, Doctrine pedagogice, Editura Casei Corpului Didactic „I.Gh.Dumitraşcu” Buzău

___________________________________

Notă: Materialul a fost prezentat la conferinţa cu acelaşi nume din data de 11 oct. 2002, în cadrul Festivalului Şanselor Tale, Casa Corpului Diidactic, Buzău.

„FESTIVALUL :ANSELOR TALE”

EVALUARE

La sfârşitul activităţii „Alternative educaţionale”, participanţilor li s-au aplicat chestionare de evaluare. În urma prelucrării acestora, sau obţinut următoarele rezultate:

1. Cât din conţinut a fost nou pentru Dvs. ?

            Foarte puţin – 26,6%

            Mediu - 53,3%

            Mult - 13,3%

            Foarte mult - 6,6%

2. Cât din interesul cognitiv al Dvs. a fost atins ?

            Foarte puţin – 6,6%

            Mediu - 20%

            Mult - 46,6%

            Foarte mult – 26,6%

3. Ce parte a prezentării o găsiţi utilă în perspectivă? Argumentaţi.

-          îmbinarea alternativelor educaţionale cu învăţământul tradiţional

-          principiile pedagogice ale Şcolii Freinet

-          principiile pedagogice ale „Educaţiei noi ”

-          prezentarea alternativelor educaţionale

-          punerea sub semnul întrebării a învăţământului tradiţional

-          restructurarea programei din perspectiva alternativelor educaţionale

-          deschiderea spre comunicare

4. Care a fost ponderea achiziţiilor imediate? Dar a achiziţiilor

complementare?

-          imediate

normal 93,3% ;

prea mult 6,6%.

-          suplimentare

prea puţin 13,3%;

normal 80%;

prea mult 6,6%.

5. Numiţi alte teme de interes pentru Dvs.

     - alternativele educaţionale (în general)

     - Freinet şi Step by step

     - activitatea practică specifică alternativelor educaţionale

     - pedagogia Waldorf (desenul formelor)

     - integrarea elevilor cu deficienţe

 

Concluzii:

            Utilizarea metodei investigaţiei, înregistrarea datelor (opinii, expectaţii, atitudini ale cadrelor didactice) şi prelucrarea acestora privind „Alternativele educaţionale” este utilă şi benefică pentru ofertantul de programe tematice, în speţă Casa Corpului Didactic, cu prioritate, în reglarea priorităţilor din ofertă.

Din răspunsurile la prima întrebare se poate observa că materialul este cunoscut de către participanţi (publicul provine din şcoli urbane în care funcţionează una din alternativele educaţionale menţionate).  În acest sens dintr-un total de 15 chestionare doar pentru o singură persoană conţinutul a fost necunoscut iar pentru alte două conţinutul a fost necunoscut în mare măsură. Ceea ce a trezit un interes deosebit a fost activitatea practică ce se desfăşoară în cadrul acestor alternative educaţionale şi alternativele integrate deja în sistemul de învăţământ (step by step). În ceea ce priveşte cursul în ansamblu acesta a răspuns dorinţei de cunoaştere a cadrelor didactice. Acest lucru este reliefat de ponderea achiziţiilor imediate 93,3% şi a achiziţiilor suplimentare 80%. În urma analizei chestionarelor am remarcat că obiectivele vizate au fost atinse în proporţie de 90%.  

NOTĂ:

q  În perioada 7-12 octombrie, 

CCD „I.Gh. Dumitraşcu” Buzău 

a organizat şi derulat, sub genericul

 

„Trăieşti într-o societate a cunoaşterii

Învaţă şi învaţă-i pe ceilalţi!”

 

„Festivalul Şanselor Tale”, ediţia a III-a, reînscriindu-şi oferta proprie de programe destinate personalului din învăţământul preuniversitar printre priorităţile strategice ale reformei sistemului educativ din România.

„Festivalul Şanselor Tale”, ediţia a III-a, reînscriindu-şi oferta proprie de programe destinate personalului din învăţământul preuniversitar în priorităţile strategice ale reformei sistemului educativ din România.

 

Din program:

• Participare cu stand de mijloace educaţionale la Romexpo Bucureşti, Târg internaţional desfăşurat sub patronajul prim ministrului, Adrian Năstase;
• Târgul revistelor şcolare: stand de prezentare şi colocvii didactice
• Concurs de poezie „R.El. Canţer”, ed. I. (n.n. REI+ Revista elevului inteligent)
• Alternative educaţionale, conferinţă şi dezbateri, având ca public cadre didactice din învăţământul primar

Tipul activităţii: conferinţe prezentate cu mijloace multimedia, urmate de dialoguri.

Public: învăţători din şcoli buzoiene cu predare-învăţare: STEP BY STEP sau WALDORF.

Obiective vizate în derularea acestei activităţi

·         Creşterea ponderii interesului cognitiv al cadrelor didactice ca urmare a participării la conferinţă

·         Optimizarea activităţii Casei Corpului Didactic prin inovarea paletei tematice din oferta de curs.

·         Sensibilizarea participanţilor cu privire la ideile şi practicile alternativelor educaţionale

Vom prezenta mai jos impactul asupra participanţilor.

________________________

Echipa de prelucrare a datelor:

Coordonator, prof. Aura Horhocea, director CCD Buzău

colaboratori: Prof. Relu Olteanu, metodist CCD, Prof. Loana Ioniţă, metodist CCD